Iubesc o minune…

Sunt o ciudata… in sensul ca… ma atasez foarte repede de oameni fie si daca nu`i cunosc personal. Internetul iti da multe posibilitati de a cunoaste new people.

Candva, undeva, virtual, am cunoscut o persoana. Un barbat. El plecat departe, casatorit, eu intr-o relatie stabila. Nu eram genul de a cunoste oameni pentru relatii

 Am vorbit. Ne-am placut instantaneu. Am ajuns sa tin la el foarte mult. Pot sa afirm cu inima usoara ca il iubesc. Stiti un sentiment de implinire de fiecare data cand vorbeam cu el.

Mi-a devenit my best friend. Stiam ca lui pot sa ii spun orice.  Am avut o legatura foarte stransa. Nimic sexual. Doar o prietenie cat se poate de sincera. A fost o perioada foarte grea pentru mine. El a fost acolo. Umarul pe care am plans, urechea care m-a ascultat, cel care mi-a dat sfaturi, mana care mi-a intins servetelul, fie chiar si virtual. A fost o minune pentru mine.

Un timp nu am mai vorbit. Fie nu am prea avut timp de internet fie datorita diferentei de fus orar nu am reusit sa ne prindem on`.  M-am gandit la el foarte des. De multe ori intrata intr-o discutie neuronashu` imi zbura la el. Imi lipsea. Simteam … e greu de explicat… simteam ca lipseste ceva. Viata mea era ok, dar imi lipsea el. Era un gol pe care doar el il poate umple.

Ok… a trecut aproape un an. Un an in care nu am vorbit. Azi, am simtit ca e el… pur si simplu am simtit. Paranoia ma bantuie dar l-am simtit. Am vorbit, putin ce-i drept, dar i-am spus ca imi lipseste , ca-i o minune pentru mine, ca-l iubesc. El cu aceiasi obisnuinta m-a alintat, mi-a spus tot ceea ce imi spunea in trecut. M-am simtit atat de bine… pur si simplu intindeam mana pentru a atinge ecranul. Imi venea sa plang si nu stiu daca era de bucurie pentru ca am apucat sa ne spunem ceva sau pentru ca nu ne vorbim prea des.

Internetul pana la urma nu e un lucru chiar atat de rau. De fapt mi-a daruit ceva nepretuit… un prieten. .. o minune.

Sarbatorile

Sarbatorile de obicei ma fac mai sentimentala. Mult mai sentimentala. Imi pare rau sa vad ca traditia se pierde de la an  la an. Nu mai e acelasi spirit ca anii trecuti. Suntem mai grabiti, mai insensibili, mai inchisi.

Colinzile care se audeau anii trecuti pe aceasta vreme au fost inlocuite cu Salam, Guta sau Tokio Hotel.

Copiii de altadata care veneau sa colinde sunt ocupati cu noile jocuri. Doar tiganii mai incearca cu o colinda pe la usile frumos impodobite.

Oradea este ca o zi de toamna rece si uscata. Nici un fulg nu se arata desi cerul este cenusiu. Farmecul este pierdut.

Poate voi aveti mai mult noroc ca si mine.

Sarbatori fericite !

Ura

Urasc! Nu in sensul strict al cuvantului, dar totusi urasc.

In primul si in primul rand urasc sistemul sanitar. Contributiile la sanatate le platim lunar iar eu inca nu am reusit sa pricep de ce. O-i fi mai blonda, probabil.

Doctorul imi scrie o reteta din care, of course,  eu platesc pana la ultimul medicament de pe aceasta, integral .

Pai ce ? Aproximativ 100 de lei lunar, nu imi acopera acele 2 – 3 saptamani de boala, indulgent vorbind, anual ? Nu sunt bolnava zilnic, ce mama naibii ?

Ca sa ma limitez la cateva vorbe despre conditiile bolnavilor internati : sunt de RAHAT!

Majoritatea spitalelor sunt cladiri vechi care stau sa se prabuseasca. Igrasie peste tot. Hepatita risti sa o iei din spital ca o doza zilnica de tratament.

Sa nu uit sa subliniez faptul ca internatii trebuie sa-si cumpere singuri tratamentul pentru ca, spitalele sunt prost aprovizionate.

Medici, ajung sa cumpere anestezice pentru operatii, pe numele lor, pentru ca, vestita clinica nu dispune de ele in cantitati suficiente.

Sper sa nu ii viziteze brigada antidrog, ca mi-ar fi mila de ei.

Se bucura cand vre-un pacient refuza simplele pastile pentru banalele dureri de cap, astfel putand sa dea la altii cu dureri mai mari .

Spitalele arhipline de bolnavi in asteptarea unor interventii chirurgicale iar medicii fortandu-si nota, programeaza 14 – 16 operatii pe zi.  Nu-i usor pentru un om, oricat de bine pregatit ar fi sa opereze intr-una de dimineata de la 9 pana seara la 10.

Despre dreptul medicilor nu mai trebuie sa imi chinui neuronasul. Cu toti stim, ai bani te supui interventiei, nu ai … vii dupa ce iti aduni.

Pe langa una alta, sistemul sanitar, si acum ma fortez sa vorbesc frumos , in loc sa evolueze , involueaza.

Sanatosi sa fim, restul vine de la sine